06 septembrie 2005

revista 22, #5

Interesant ca, in timp ce statul roman plateste din greu stalinistii din fruntea institutiilor culturale romanesti, Revista 22 critica Regatul Unit pt. ca a platit ajutoare sociale fundamentalistilor imigranti, respectindu-le si dreptul de libera exprimare. (Traian Ungureanu - "F**k You! (mesaj de la Londra)", Revista 22, nr. 801, p.10, Un oarecare Gleeson) Problema e aceeasi, lipsa de integrare, in cazul Angliei a strainilor, in cazul Romaniei a marii majoritati a populatiei care nu are drepturile politice si economice necesare unei vieti decente si care sustine socialismul pt. ca de asta depinde si numai asta stie. Traian Ungureanu, in "Victoria, Regina Scuzelor" din Revista 22, nr. 802, p.10, sustine un raspuns dur impotriva terorismului, fara nici o analiza a cauzelor si evident, a solutiilor pe termen lung. Aveti dreptate, D-le Ungureanu, pe de o parte, a fost ignorarea societatii, cu respectarea drepturilor, pe de alta cei cu baloanele. Amindoua taberele au dreptate. Cei care au respectat drepturile fundamentale ale omului si au oferit asistenta sociala si drept de libera exprimare fundamentalistilor au dreptate. Cei care arunca baloane au si ei dreptate. Dar au dreptate numai impreuna. Si ambele tabere gresesc, cind sint separate. Imigrantii ar fi trebuit sa fie integrati cu adevarat, in cultura si societatea britanica. Englezii au crezut ca imigrantii islamisti nu contribuie cu nimic la mersul societatii, ca pot fi lasati afara, cu prostiile lor, dar s-au inselat. Mark Knopfler a fost si el profesor de scoala (o meserie f. neplacuta si prost platita), dar nu a pus bombe pt. ca era educat dupa principiile occidentale si stia ca are o sansa la un milion sa reuseasca, la fel ca orice alt profesor. Islamistul a primit si el o bursa, dar in Pakistan. Un raspuns violent din partea Occidentului, fara o strategie clara de rezolvare a problemei prin educatie si integrare sociala, ar fi sinucigas pt. civilizatie. Asemenea programe de educatie au existat in SUA, in cazul unor ghetouri la fel de indepartate de Occident ca si Romania, si au avut un succes extraordinar, mai ales dupa corectarea primelor erori, pina in momentul in care au fost oprite din lipsa de bani. (Experimentul a fost platit din fonduri particulare.) Se stie deja destul de mult, si se doreste destul de putin, nu-i asa, D-le Ungureanu?

Legea lustratiei nu poate fi aplicata fara o justitie eficienta. In situatia de acum, probabil ca singurul afectat de legea lustratiei ar fi Liiceanu, caruia i s-ar gasi un dosar contrafacut, aruncat de cineva pe Calea Victoriei. Mai intii ne modernizam, apoi obtinem rezultatele dorite. Nu merge invers.

revista 22, #4

Opinia mea este ca lucrurile stau asa:

In '45, intelectualii erau in jur de 7%. Se adauga ofiterii, micii intreprinzatori, functionarii, care fac, in total, in jur de 15%. Restul erau tarani, intr-o tara in care orasele erau locuite mai mult de straini. Cind a venit comunismul, cei 15%, care reprezentau sansa de modernizare a tarii, au disparut, mai ales prin asasinat. Dar reactia lor a fost, normal, nationalista. Au devenit si ei extremisti, in fata atacului extrem. Era normal, pt. ca nu aveau un raspuns fiabil pe termen scurt. Nu isi puteau transmite mesajul in mod nonviolent. Nu asta s-a intimplat in tarile care au format Grupul de la Visegrad. Acolo clasa de mijloc cu valori democratice era majoritara. Comunistii au omorit chiar mai putin, dar mesajul, educatia, spiritul unei societati mic-burgheze A FOST TRANSMIS generatiilor urmatoare, pina astazi. De ce sa te sacrifici, daca valorile tale sint oricum salvate? Sovieticii venisera prea tirziu, intelegeti? In Romania, insa, 80% erau in afara istoriei. Ei nu traiau in acelasi sistem social si moral cu elita. Ca sa ii faci responsabili, trebuie sa-i integrezi. Culegatorii si vinatorii nu stiu de curtea de la Haga. Nu le pasa de Sighet. Nu e tribul lor. De aceea, greseala intelectualilor care se ocupa de Sighet in sens national, politic, in loc sa se ocupe de functionarea justitiei si a altor institutii ale statului, in timp ce oameni care muncesc calificat 18 ore pe zi nu au de mincare si copii cersesc la semafoare, este simetrica cu a celor care nu sint interesati de Sighet si regreta comunismul. (Nu ma refer aici la Presedinte, care e politician, nu ignorant.) Nici voi, nici ei, nu stiti sa traiti impreuna, nu vedeti sistemul, ci doar scara blocului.

Asta vroiam sa spun.

revista 22, #3

Astazi, Ruxandra Cesereanu - "Ce stie si ce nu stie presedintele Basescu despre Gulagul romanesc"

in Revista 22, nr. 802, p.16.

De afara se vede rau. Pareti un grup de copii infricosati care, ascunsi in spatele unui copac gros, il tot incurajati pe unul mai inalt si mai indraznet (Basescu) sa se duca sa vada ce este in casa cu stafii. Stafii sint destule, bineinteles.

Dar din punct de vedere social, politic, cetatenesc, trebuie sa iau acest articol in serios. Pentru ca este o catastrofa. In Romania, in acest moment se moare de foame din cauza socialismului. Acesta se manifesta prin descurajarea initiativei particulare si printr-un urias sector de stat care consuma fara rezultate. Avem universitati, Academie, centre de cercetare istorica, sociologica, a comunismului, multe platite de stat. Membrii acestor institutii baleiaza, majoritatea, cu eleganta, intre sustinerea unei ideologii de tip nationalist - fascist si a unei ideologii socialiste, daca nu chiar comuniste. Populatia, complet needucata economic, asteapta un sef de stat providential care sa faca socialismul rentabil. Da, dar iata, avem si intelectuali. Ei ne vor ajuta. In primul rind, trebuie sa ne lamurim in privinta comunismului. (Si n-ar fi rau deloc sa se intimple asta.) Ce solutie propun intelectualii? Presedintele sa infiinteze o comisie care sa cerceteze problema! O comisie platita de stat, poate ca cei care deja au muncit atita in celelalte institutii bugetare vor mai gasi un loc unde sa se desfasoare pe banii statului, poate altii noi vor intra pe rol, doar au venit ai nostri. O comisie centrala, inchisa, numita in mod autoritarist o data pt. totdeauna, si care nu raspunde in fata nimanui. O adevarata comisie socialista, Doamnelor si Domnilor, care va comenta comunismul… insa foarte putin.

Si mai rau, presedintele are, potrivit constitutiei, rolul de mediator, de garant al institutiilor statului, al drepturilor fundamentale, are in grija siguranta statului si e activ in politica externa. Cred ca parlamentul, prin cei doi leaderi ai lui, ar trebui sa infiinteze comisia. (N-ar fi trebuit sa ne preocupe anticipatele? Justitia, care n-a arestat pe nici un alegator care a votat de mai multe ori? Cum va ajuta Tariceanu pe sinistrati daca justitia nu aresteaza hotii? Se va duce personal la fiecare, ca in Evul Mediu?) De ce tocmai presedintele? In opinia mea, pt. ca e mai-marele locului. Reflexul feudal functioneaza perfect.

Sa invatam democratia. Sa folosim institutiile. In primul rind, ar trebui sa cerem agresiv un raport al cheltuielilor statului cu institutiile care ar fi trebuit sa cerceteze comunismul si sa afle ce ni s-a intimplat: universitati de stat cu activitate in cercetare, Academia, multele centre capusa. Si sa le cerem rezultatele. Sa sustinem introducerea unor examene regulate si publice pt. membrii acestor institutii. Sa le facem sa mearga. Sa plateasca pe termen de 6 luni - 1 an pe cei care fac intr-adevar ceva in sensul dorit de noi. Sa obtinem un raport documentat stiintific, cu argumente clare si imbatabile, care sa ofere intr-adevar o vedere generala dar, in acelasi timp, greu de rasturnat a comunismului. Tinerii si multi batrini inteleg foarte greu ce inseamna comunismul. Si mie, care l-am trait, nu imi vine uneori sa cred ca mi s-a-ntimplat ce mi s-a-ntimplat atunci. Si eu, care nu sustin comunismul, doresc statisticile. Doresc un raport sistematic. Stiti ca eram printre ultimii din Europa (Rusia inclusa) ca numar de apartamente construite pe an pe suta de mii de locuitori (cel putin in anii '60) (si fara contraceptionale). Stiti cum "se dadeau" apartamentele? Poate stiti prea bine. Stiti ca Anglia arata ca un parc (si terenurile agricole, si orasele. N-am vazut un bloc de locuinte.) desi are o densitate a populatiei dubla fata de Romania? Stiti ca d.p.d.v. al numarului de studenti la suta de mii de locuitori eram sub Albania si deasupra Mongoliei (tot in anii '60, cel putin.)? Vi se pare neimportant?

A doua zi dupa publicarea unui asemenea raport, posturile tv vor cita fragmente scoase din context si vor incepe campania cunoscuta de minciuni. Trebuie sa existe o echipa bine pregatita care sa raspunda, tot la posturile tv, si sa argumenteze raportul fara sa adoarma pe nimeni. Acesta ar fi momentul in care raportul, si semnarea sa de catre Presedinte, ar dobindi un sens.

Sau nu stie, sau nu doreste. Pt. ca daca 22 reuseste in campania sa antiprezidentiala (si, frumos, de pe pozitii feudale), cine va incuraja reforma? Tariceanu, Nastase si … Vacaroiu, parca, e presedinte de camera? Asta este, D-na Ruxandra Cesereanu sau nu stie, sau nu doreste. Mai bine ca nu stiu.

Gulagul romanesc, din pacate, nu este o problema de interes public in Romania. O puteti face o problema de interes public, astfel:

1. faceti democratia si economia sa functioneze. Institutiile statului trebuie sa functioneze, a.i. majoritatea cetatenilor sa aibe de mincare si sa aibe o demnitate personala;

2. studiati comunismul dincolo de asasinarea elitei interbelice romanesti; majoritatii nu ii pasa si nu i-a pasat de elita. Cred ca intelectualii sint primii care trebuie sa se intereseze de majoritate, pt. ca si majoritatea sa inceapa sa se intrebe ce s-a intimplat atunci.

3. oferiti un studiu stiintific cuprinzator, care sa poate fi inteles de populatie. Nu comisia trebuie sa fie stiintifica, D-na Cesereanu, ci studiul. Nimeni nu-l contesta pe Tismaneanu. Va dati seama cum ar arata Presedintele intr-o buna dimineata in Parlament spunind ca a citit o carte azi noapte, si apoi a scris o declaratie pe care vrea s-o citeasca? Cui s-o citeasca? Nu exista fond comun de cunostinte, nu exista vocabular comun pt. ca o asemenea declaratie sa fie inteleasa de 87% din populatie. Sinteti atit de izolata de majoritatea populatiei, incit nici nu va lipseste comunicarea cu acestia, nici nu observati ca procentul celor interesati de Gulag este si a fost infim in societatea romaneasca.